July 24, 2014, 2:37 am
Home Batalia de la Valea Alba

Batalia de la Valea Alba


In urma victoriei obtinute de Stefan cel Mare la Vaslui (Podul Inalt), in iarna anului 1475 sultanul Mahomed al II-lea, cuceritorul Constantinopolului, a hotarat sa trimita o noua oaste in Moldova, ura lui contra lui Stefan fiind crescuta si datorita faptului ca domnitorul moldovean cucerise si alipise cetatile Chilia si Cetatea Alba, el refuzand sa mai plateasca tribut catre Poarta.

Oastea otomana se ridica la un numar de 150.000-200.000 de ostasi, la care s-au mai adaugat un numar de 10.000-20.000 de oameni ai lui Laiota Basarab precum si un numar de 40.000 de tatari, in timp ce tabara moldovenilor numara  aproximativ 60.000 de osteni. Stefan a ales din timp locul de la Valea Alba pentru confruntarea ce avea sa urmeze, el executand aici lucrari de aparare si intarire sub supravegherea vistiernicului Iuga. S-au sapat santuri, s-au adancit malurile apelor, s-au taiat paduri si s-a amplasat artileria.

Bătălia a fost începută de Ștefan cel Mare în jurul orei 3 după amiază, când o parte din cavaleria moldovenească (aproape 4.000 de oameni) a atacat tabăra musulmană. Trebuie spus că un alt corp de oaste de aproximativ 1.000 de oameni a fost ascuns într-un pâlc de pădure, acest grup de călăreți având misiunea de a-i ataca Batalia de la Valea Albadin flanc pe cei care i-ar fi urmărit pe cei care deschideau lupta.

Mahomed Cuceritorul, dorind să rezolve într-o singură bătălie decisivă soarta campaniei, ordonă riposta împotriva moldovenilor. Cei 4.000 de călăreți moldoveni sunt atacați și aceștia se retrag către Valea Pârâului Alb, vale ce fusese întărită pe ambii versanți cu trunchiuri de copaci, căruțe și tunuri pentru a se asigura o mai bună protecție a celor care urmau să se apere aici.

Călăreții moldoveni se retrag urmăriti de cetele de achingii din Rumelia și Anatolia, iar turcii sunt prinși în focul încrucișat al tunurilor moldovenești și al trupelor de arcași și arbaletieri moldoveni. Mai mult, la aceasta ambuscadă se adaugă și atacul din flanc și din spate al celor 1.000 de călăreți lăsați de Ștefan în pâlcul de pădure. Această acțiune a dus la decimarea și dezorganizarea totală a cavaleriei ușoare turcești.

Pentru a reechilibra lupta, Mahomed a ordonat trupei de infanterie de elită de care dispunea (ienicerii) să atace pozițiile moldovene, dar aceștia, după aproape o oră petrecută sub tirul artileriei și arcașilor moldoveni, dau semne că se retrag. Atunci Mahomed a decis să se avânte personal în luptă alături de garda sa și de trupele de spahii (spahii erau nobilii turci, formând cavaleria de elită a Imperiului Otoman). Exemplul său a ridicat moralul ienicerilor și un al treilea val de atac s-a revărsat spre pozițiile moldovene. Apărarea moldoveană este străpunsă aproape de lăsarea serii. Ștefan a lăsat pe poziție un mic contingent din Oastea Mică ce avea rolul de a întârzia o eventuală angajare a cavaleriei turcești în urmărirea trupelor sale și la adăpostul întunericului se retrage.

Armata Moldoveană a fost învinsă, dar pierderile au fost foarte mari de ambele părți. Dacă turcii au pierdut aproape 30.000 de oameni, Ștefan a pierdut 11 boieri din Sfatul țării, iar aproape 1.000 de oameni care au acoperit retragerea moldovenilor au fost făcuți prizonieri.

Cronicarii vremii au menționat că tot câmpul de luptă a fost acoperit de oasele celor căzuți, ceea ce reprezintă probabil o sursă a toponimului Valea Albă.Cronicarul Grigore Ureche descrie astfel pierderile moldovenești: "Și atâta de ai noștri au pierit, cât au înălbit poiana de trupurile de a celor pieriți, pănă au fostu războiul. Și mulți din boierii cei mari au picatu și vitéjii cei buni au pieritu și fu scârbă mare a toată țara și tuturor domnilor și crailor di prinprejur, daca auziră că au căzut moldovénii suptu mâna păgânilor. (...) Mai apoi, după ieșirea nepriietinilor și a vrăjmașilor din tară, daca au strânsu Ștefan vodă trupurile morților, movilă de cei morți au făcatu și pre urmă ș-au ziditu deasupra oasilor o bisérică, unde trăiește și astăzi întru pomenirea sufletelor."

In urma acestei batalii Mahomed al II-lea nu a putut impune Moldovei un domn nou. El a asediat timp de 8 zile cetatea Neamtului neputand-o cuceri, dupa care si-a continuat drumul catre Suceava. Nici aceasta cetate si nici cetatea Hotin, unde se afla sotia domnitorului nu au putut fi cucerite, sultanul ordonand retragerea din Moldova dupa ce pierdu-se circa 50.000 de oameni, statutul lui nefiind tocmai al unui invingator.

In amintirea ostasilor cazuti a fost ridicata Manastirea Razboieni. Aceasta  se deosebesteManastirea Razboieni de toate celelalte ctitorii ale lui Stafan cel Mare, fiind conceputa cu destinatia speciala de a adaposti osemintele celor cazuti in 1476, ea relevand si o anumita conceptie a voievodului conform careia eroii raman eroi indiferent de rezultatul jertfei lor.

Pe peretele sudic al pridvorului, în dreapta ușii gotice, se află o pisanie lungă scrisă în limba slavonă, care spune:

"  În zilele binecredinciosului şi de Hristos iubitorului domn, Io Ştefan Voievod cu mila lui Dumnezeu domn al Ţării Moldovei, fiul lui Bogdan Voievod, în anul 6984 (1476) iar al domniei lui al douăzecelea curgător, ridicatu-s-a puternicul Mahmet împăratul turcesc cu toate puterile sale răsăritene; încă şi Basarab Voievod, căruia i se zicea Laiotă, a venit cu dânsul cu toată ţara lui basarabească şi au venit să prade şi să ia Ţara Moldovei şi au ajuns până aici la locul ce se zice Pârâul Alb. Şi noi Ştefan Voievod şi cu fiul Crucea de la Valea Albanostru Alexandru, ieşit-am înaintea lor aici unde am făcut mare război cu dânşii în luna lui iulie 26 şi cu voia lui Dumnezeu au fost biruiţi creştinii de către păgâni şi au căzut acolo mulţime mare dintre ostaşii Moldovei. Tot atunci şi tătarii au lovit Ţara Moldovei din acea parte. Drept aceea a binevoit Io Ştefan Voievod cu a sa bunăvoinţă şi a zidit acest hram întru numele arhistrategului Mihail şi întru rugă sieşi şi doamnei sale Maria şi a fiilor săi Alexandru şi Bogdan şi pentru sufletul tuturor binecredincioşilor creştini care s-au prăpădit aici în anul 7004 (1496) iar al domniei sale al patruzecelea curgător luna lui noiembrie 8."

Jertfa facuta de inaintasi nu a fost uitata. 

Pe locul de unde se spune ca Stefan ar fi coordonat oastea sa a fost inaltata o cruce , iar in fiecare an cu ocazia Sarbatorii  Razboienilor se depun coroane de flori si se fac slujbe de pomenire pentru eroii cazuti in acel loc.